Invocație Lună Plină – Arhanghelul Haniel

 

,,Eu te invoc,

Ceresc, Arhanghele Haniel,

Eu te invoc,

Ceresc, Arhanghele Haniel,

Eu te invoc,

Ceresc, Arhanghele Haniel,

Să fii alături de mine în această seară cu Lună Plină.

Tu mă iubești mai mult decât Eu am fost iubită vreodată,

Tu vezi prin mine,

Tu vezi unde mi-a fost atașat trecutul.

Eu vreau să văd prin ochii tăi,

Prezenta ta este cea a Fecioarei Maria din Tărâmul Îngerilor.

Eu mă predau ție, Acum, ca un copil vulnerabil, complet deschisă.

Umple-mă cu Virtutea Angelică,

Învăluie-mă în Iubirea ta grațioasă,

Dezvăluie rănile din Inima mea,

Apele timpului mi-au inundat Inima și mintea.

Arhanghele Haniel, tu vezi cum mă urmărește trecutul,

Luminată de Lumina Lunii eu sunt vulnerabilă,

Eu nu am scuze, motive sau explicații,

Eu nu mă ascund în spatele zidurilor,

Eu Sunt deschisă înaintea ta.

Durerea mea mă împiedică să mă extind,

Durerea mea mă face să uit că Eu Sunt făcută din Iubire.

Eliberează totul, Acum, cu magnetismul tău Divin,

Eliberează, Acum!

Eu simt tot,

Eu văd tot,

Eu ating tot,

Eu aud tot.

Eu îngădui ca totul să fie eliberat prin Inima mea,

Deoarece, atât intrarea cât și ieșirea sunt, chiar, nucleul ființei mele.

În tăcere,

Umple-mă cu Lumină.

Eu mă deschid cu Iubire,

În calmul după furtună.

Dă-mi mai multă Iubire,

Împinge-mă dincolo de limitele mele și susține-mă să excelez.

Ceresc, Arhanghele Haniel,

Tu Ești lângă mine în noaptea această cu Lună Plină.

Eu te iubesc, Acum, mai mult decât Eu am iubit vreodată,

Prezenta ta este cea a Fecioarei Maria din Tărâmul Îngerilor,

Eu mă predau, Acum, ca un copil vulnerabil și larg deschis.

Și Așa Este,

Namaste!"

https://didaaurelia444.wordpress.com/2019/01/11/invocatie-luna-plina-arhanghelul-haniel/

Mantra Sufletului

 ,,Să fii în lume, dar să nu îi aparții.

Aceasta este cea mai mare dintre toate Lecțiile Sufletului în Măiestrie, în acest moment, deoarece trăim într-o stare dimensională mult superioară, în timp ce 3D-ul este, încă, în stadiul de dezmembrare și va mai fi alături de noi în formă holografică.

În acest fel, multe lucruri vechi sunt transformate și voi știți că sunteți pe punctul de a descoperi ce anume vă este necesar pentru a urma cele mai înalte căi.

Asta nu înseamnă că acele căi inferioare nu vor mai exista, ci, doar, că voi alegeți să ascensionați și să nu permiteți să fiți trași înapoi.

Ceea ce se întâmplă, atunci când cineva permite, fie și pentru un minut, să se afunde, din nou, în 3D, este acțiunea de deformare a câmpurilor sale de energie și, atunci, acesta se va simți debusolat și desincronizat, iar corpul său fizic îi va reaminti, foarte curând, să se reîntoarcă pe cale!

Iată o declarație (decret) puternică pe care o puteți folosi pentru a vă ajuta să nu cădeți în plasa 3D, în isteria în masă și temeri.

Toate acestea sunt transformate, acum, în întreaga umanitate, pe măsură ce necazurile colective ale umanității sunt eliberate și sunt demontate în mod sistematic, pe măsură ce suntem eliberați.

Declaraţie:

„Eu declar că Pacea, Iubirea și Armonia sunt, în permanență, în interiorul și în jurul meu.
EU SUNT dincolo de credințele de grup, de sistemele de credințe false, de frică și de programare sau de calendar.

EU SUNT liber de orice blocaj, influențe false și de controlul minții.

EU SUNT total dedicat și concentrat pe crearea unei Noi Vieți și a unor Noi Începuturi pe o bandă cu frecvențe mult superioare, în cea mai înaltă aliniere cu Sinele meu și cu Sursa Divină.

EU SUNT conștient de faptul că, începând cu fiecare respirație, cu fiecare moment din viață, eu mă racordez la Sinele meu Superior și la Adevărul a cine și ce EU SUNT.

Eu știu cine EU SUNT.

Eu știu ce EU SUNT.

Eu îmi îmbrățișez Viața și Iubirea și mai mult.

Eu aleg, doar, căile cele mai înalte.

EU SUNT Iubire.

EU SUNT Lumină.

EU SUNT LIBER.

EU SUNT LIBER.

EU SUNT LIBER.

EU mă ALINIEZ cu Sufletul meu Divin Superior și cu SURSA DIVINĂ.

EU SUNT CEEA CE EU SUNT.”

,,Eu Sunt Monada

Eu Sunt Sufletul

Eu Sunt Lumina Divină

Eu Sunt Iubire

Eu Sunt Intenția

Eu Sunt Modelul Perfect

Eu Sunt Tot Ceea Ce Eu Sunt

Eu Sunt Cel Ce Eu Sunt

Eu Sunt

AUM AUM AUM"

https://didaaurelia444.wordpress.com/2020/08/10/eu-sunt/

Cum sa te eliberezi de toate entitatile care iti seaca energia

 ,,Trebuie doar sa spui, sub forma de meditatie: Revoc in acest moment toate acordurile facute cu orice fiinta care nu aveau in vedere cel mai bun interes al meu, indiferent cine sunt aceste fiinte sau cine pretind ca sunt.

O sa-ti dai seama ca functioneaza daca te trezesti din somn si esti linistit, fara sa-ti fie luata energia. In timpul noptii aceste fiinte ne dau tot felul de imagini de razboi, si astfel ne seaca de toata energia.

Angajeaza-te intr-o eliberare interioara a sistemului de protocoale si revocarea tuturor intelegerilor pe care le-ai facut cu oricare fiinta care nu are nici cel mai mic interes al tau in minte. Vezi ca functioneaza din momentul in care incepi sa ai mai multa energie, pentru ca practic vine inapoi catre tine toata energia pe care ai pus-o in acele acorduri. Daca faci asta zilnic, la un moment dat o sa incepi sa te simti cam singur, pentru ca n-o sa mai simti in campul tau energetic tot felul de ramasite de energie, si n-or sa mai fie nici “lupte”. Acum intareste-ti legatura cu Sinele tau superior, cu inima pamantului si cu inima galaxiei.

De acum incolo incepi sa-ti dai seama intr-adevar care sunt fiintele de lumina, si celelalte. Din partea fiintelor de lumina o sa primesti lumina, bucurie si liniste, si din partea celorlalti o sa primesti adversitati si cuvinte clare in minte. Pentru a anula contractele pe care le-ai semnat inainte de a te incarna, trebuie sa stii ca pot sa fie milioane de astfel de contracte, asa ca trebuie sa fii foarte atent si sa-ti doresti sa le inlaturi total.

Afirma; Din autoritatea interioara a sinelui meu, declar toate aceste contracte nule si neavenite. Revoc toate aceste contracte la fel ca si toate copiile altor parti, clause de restabilire, duplicate, rezerve, copii, oglindiri, etc ale tuturor celor numite anterior. Ma deconectez de toate aceste fiinte, in totalitate si definitiv. Nu mai permit nici un fel de conexiune cu nici o fiinta, care nu este pentru binele meu suprem. In acest moment rup toate acordurile, toate pacturile, chiar si cu legea karmei, pe care le-am acceptat in aceasta viata. Rup tot si voi fi in totalitate libera, nu mai depind de nici o entitate si de nici o lege.

Proclameaza: Reclam toata energia mea care s-a cheltuit in aceste contracte. Pe masura ce energiile revin la tine, o sa simti ca esti din ce in ce mai puternic, si reintegreaza-le prin centrul tau din inima.

Comanda; trimit toate aceste contracte si toate fatetele numite anterior in vacuumul galactic pentru a fi transmutate in nucleul galactic.

Apoi afirma catre toate fiintele: Sunt suveran si nimanui nu ii este permis sa-mi fure energia. Sunt suveran si nici unei fiinte sau nefiinte nu ii este permis sa incalce spatiul meu suveran. Toate fiintele parazitice terte sunt acum si aici notificate ca eu interzic pentru totdeauna sa imi afecteze energia vreodata. Daca incercati sa violati suveranitatea sferei mele energetice voi fi fortat sa va trimit in nucleul galactic pentru transmutare. In timp ce veti fi transmutati va fi cel mai bun lucru care vi s-a intamplat vreodata, este posibil sa nu mai rasariti daca nu a mai ramas nimic interior care sa poata fi salvat si transmutat. Ati fost avertizati.

Declara: Scot toate imprimarile, implanturile, suprapunerile, credintele, perceptiile, atitudinile, identitatile, emotiile inghetate, etc, relationate cu aceste contracte. Cer sinelui divin interior sa indrepte vacuumul galactic sa intrepatrunda mintea subconstienta si toata sfera de constienta a mea sa elimine toate aceste componente si orice altceva relationat cu aceste contracte.

Apoi fa ca lumina sinelui interior sa umple toate golurile ramase de unde ai curatat aceste energii, si astfel adevaratul tau sine va veni din nou in interiorul tau.

Cheama si restaureaza contractul initial pe care l-ai facut cu sursa suprema sa te incarnezi pe pamant. Permite-i puterii iubirii continute in acel contract original sa dizolve orice constructii ramase relationate cu acele contracte vechi, artificiale si impuse.

In acest moment declar: “In acest moment aleg sa constientizez ca este un blestem in sangele familiei in care m-am nascut, si in sangele meu. Nu am ales sa ma nasc in aceasta familie, asa ca de ce imi este atribuit acest blestem? Vreau sa revoc acum orice fel de contracte as fi putut sa fac, astfel incat sa fie totul la nivelul 0 in toate dimensiunile, timpurile, galaxiile si universurile. Deconectez in acest moment aceasta rana din chakra inimii mele, si din coloana mea vertebrala. Returnez toata aceasta energie care a fost folosita pentru a crea aceasta rana. Cer sa se anuleze in acest moment orice contract pe care l-am facut, in acest moment sunt pe 0, si nu mai am nici o datorie ancestrala. Rup in acest moment toate contractele, juramintele, acordurile facute cu karma reincarnarii, si trimit iubirea mea tuturor celor care sunt in acest moment la alegerea reincarnarii. Ma deconectez de tot ce este in acest moment in viata mea, si nu este pentru binele meu suprem. Nu mai accept proiectiile pe care alte fiinte le fac asupra mea, si care nu sunt pentru binele meu suprem. Cer ca ceea ce spun acum sa intre in cronicile akashice, pentru ca am decis ca sunt suverana.

Spune: Eliberez incepand cu acest moment pe toti, toate, si tot ce nu face parte din planul divin al meu. Elimin toate experientele care au fost, sunt si vor fi in viata mea, si care nu corespund planului divin."

Cameron Day

https://viatain5d.wordpress.com/2017/10/28/cum-sa-te-eliberezi-de-toate-entitatile-care-iti-seaca-energia/

Durerea: Poarta spre Iubire

 ,,Nu lăsa pe nimeni să vorbească despre durerea ta. Nici măcar pe tine.

Durerea ce o simțim atunci când suntem în mijlocul unei pierderi mari poate produce un fel de agitație dezorientată, incapacitate de concentrare, înfășurată într-o tristețe profundă și intruzivă care ne vine, ca și și când ne răpește – nu să ne tortureze, ci pentru a ne oferi un elixir puternic de vindecare. Doar că într-adevăr e ca naiba pe drum.

Dacă ești acolo, jos în genunchi, cu tricoul ud de lacrimile tale, cu fața umflată de plâns, cerșind pentru ca să se oprească, doar să știi că există mulți dintre noi cu tine. Intr-o mizerie. Frumoasă. Autentică. Profund umană. Deschisă larg.

Ești aruncat în valuri sărate de compasiune.

Purtat de mareele desprinse de existență.

Aruncat pe malul de tandrețe și bunătate.

Amintindu-ți că acest loc în care ne dizolvăm este un loc de creativitate intensă. Al creației în sine.

Este un loc cunoscut pentru magie-vindecare și pericol. Un loc între lumi. Un loc de putere reală de a ne răpi; pentru a ne arăta cum să facem și să re-facem sufletul din materiale re-folosite ale vieții noastre.

Durerea este un loc în care eu sunt ucenic.

Aceasta este un fel de durere, care vine pentru tine atunci când pierzi un părinte în boală sau moarte sau când îți dai seama că niciodată nu ai avut într-adevăr acel părinte deloc, nu în modul în care aveai nevoie. Sau poate că e un vechi loc de muncă ce l-ai pierdut. Sau un amant, soț, un partener. Sau pisica iubită sau un câine. Sau poate propria voce de a spune adevărul, pentru sufletul tău. Sau poate e durerea de la o boală cronică.

Sau încheierea bruscă a unui traseu foarte confortabil, dar uzat, ce nu ai crezut că se va sfârși. Sau un vechi prieten dispare brusc. Sau poate e pierderea unei iluzii a modului în care ai crezut că va funcționa lumea, dacă ai făcut exact ce trebuia. Poate că e ceva asemănător sau nu cu ceea ți se întâmplă acum.

Sau, poate că te simți incredibil de instabil, nesigur de următorul pas, la propriu și la figurat. Sau poate te simți că ai fost luat într-o țară străină, a nimănui, sau târât într-o alee intunecată din oraș, sau pierdut într-o mare pădure de conifere. Vreau să spun, într-adevăr pierdut. Te simți ca și cum ți-ai pierde mintea. Ca și când aceasta este propria apocalipsă. Și idea este, că asta este.

Dar, ca o ființă umană, este, în parte, ceea pentru ce suntem făcuți. A fi pierduți. Și să știi că va fi foarte probabil să nu rămână așa. Această pierdere mare în care te afli, va lua formă, îți va modela interiorul, arătându-ți ceva de suflet care poate re-forma exteriorul tău, iar apoi își va schimba din nou forma. Și nimeni nu știe de ce.

În chinurile de pierdere sfâșietoare ca aceasta, este o moarte subită și traumatică cu care ne confruntăm. O poți simți atunci când abia te trezești dimineața dintr-un somn profund. Când uiți complet că ea nu mai este pur și simplu acolo, lângă tine. Că el a plecat. Că nu vei mai auzi vocea ei sau simți din nou mâna lui. Că ritmurile pe care ați cântat împreună s-au încheiat, la fel ca muzica, atunci când se stinge lumina.

Și în acel moment, nu poți nici măcar să-ți amintești cum suna muzica. Nu ești chiar sigur dacă încă mai există.

Du-te ușor cu tine. Calmează rana. Caută ajutor real, ajutor empatic de la alții care îți arată capacitatea ta de a fi în măsură să stai cu tine în durerea ta, să ai această experiență de a fi sălbatic uman.

Și caută, de asemenea, de a-ți proteja inima îndurerată, acum, de oameni care nu au putut iubi la fel de profund ca și tine, și te pot întrerupe cu comentarii neverosimile despre modul în care cum de nu ai trecut încă peste durere că încă mai plângi atunci când îți amintești. Că nici nu poți spune coerent povestea pierderii tale. Nu incă. Nu oricui, nu complet. Nici măcar tu nu știi încă ce s-a întâmplat cu adevărat.

Deseori, oamenii care au grijă să ne usuce lacrimile, ne ajută – pentru că durerea noastră copleșitoare ne aduce aproape întotdeauna un alt mod de a trata durerea, împreună cu felul lor de a o face, și, astfel, inconștient, sentimentele și gândurile.

În aceste condiții, persoanele cărora le pasă de noi în mod reflexiv doresc să ne ajute să ne simțim mai bine, atunci când a simți mai bine este adesea găsit doar prin a merge tot drumul în inima a ceea ce este o mizerie de lacrimi îmbibate, de a fi mucos, jalnic, în stare de doliu. Doliu, care este într-adevăr o devenire. O devenire la fel de importantă – și la fel de periculoasă dacă nu a fost finalizată – ca și nașterea în sine.

Invitația nu este de a trece peste ea. Ci de a merge în ea, în durerea pe care o ai, durerea luminată de mister, puterea de vindecare a pierderii în sine.

Du-te în pierderea ta, în durerea ta, dezorientarea ta, cu inima deschisă de durere. Deschide, te rog. Du-te ușor. Du-te în și prin moartea a ceea ce a fost. Îngroapă-ți pierderea. Fă o ceremonie, un ritual (cum ar fi o înmormântare foarte mică, privată, afară este cel mai bine).

Și nu-ți scurta plânsul sau distrage atenția cu fuga departe ca și de moartea în sine, nici de planuri mărețe și bune și o listă lungă de sfaturi foarte practice de ce să faci. Dacă o faci, durerea și pierderea te vor urmări, vor călători cu tine ca un sac de întuneric în care nu se poate face verificarea – nu, până când nu-l deschizi și să vezi ce e acolo.

Rugăciunea mea, acum, este aceasta: există un loc unde merge fiecare iubire. Ea se întoarce la Misterul din care a venit. Pentru că iubirea în sine nu vine să fie spusă și/sau chiar deținută. Ea vine să fie întrupată. Este făcută în întregime umană și divină la un loc. Prin durerea noastră putem continua să întruchipăm chiar și o iubire care este pierdută, la atingerea noastră. Și cu această atingere, este posibil să fii dus de la mormântul durerii și pierderii, în pântecul noii vieți.

Și, în timp ce nu există nici o promisiune pentru tine pentru asta sau pentru orice altceva, există întotdeauna cunoașterea din inima ta. Calmează inima lăsând-o să fie tristă. Și cu mâna pe inimă, o poți deschide cu generozitate, la această pierdere, pe măsură ce îți amintești că: durerea este poarta spre iubire.”

https://daniilgaucan.wordpress.com/

Ce Inseamna a iubi un Suflet Rebel

 ,,Ea vrea să o cunoști și să o iubești, nu în ciuda a cine este, ci pentru cine este ea.

Ea este scăldată în misticism și nu are nevoie de lideri. Ea este conectată la Phoenix, arzând pentru unicul scop al transformării. Nu poate fi ținută în conacul tău frumos și nu poate fi cumpărată cu daruri scumpe.

Libertatea ei este respirația care suflă viață în ea. Ea nu va fi niciodată o versiune a altcuiva. Ea este o ființă mulțumită că universul a creat-o pentru a fi și a deveni.

Nu o poți ține dacă vrea să plece. Vânturile universului sunt ghizii ei și ea le va urma când vor sufla. Nu face o închisoare din iubirea ta pentru ea. Nu poate sta într-un mediu de constricție și dispreț. O face să se simtă fără speranță, pierdută și înfricoșată.

Calea ei este aprinsă de un simț al corectitudiniii de a servi. Ea va alege conexiunea și autenticitatea în loc de confort și falsitate. O să te conectezi cu ea prin sufletul tău.

Ochii ei te vor pătrunde cu cunoaștere. Nu te poți ascunde. Ea este o creatură intuitivă și nu va merge niciodată împotriva cunoașterii ei. Când nu reușești să îndeplinești dorința ei de conexiune autentică a sufletului, ea te va lăsa cu o dorință de neimaginat pentru a deține ceea ce nu poate fi deținut. Viața va fi mai usoară fără ea, căci ea este incapabilă de ușurință. Pentru ea, ușurința înseamnă a fi plictisitor, învechit și creativ sufocant.

Vrea magie, emoție și unitate cu toată creația. Ea are misiunea de a se trezi pe sine și pe alții. Ea dorește să te alături cruciadei ei în timp ce ea călătorește cu atenție și intenție prin această viață, permițând intuiția, empatia și compasiunea să fie muzele ei.

Dacă nu poți fi un partener spiritual și să stai alături de ea să o susții și să o iubești așa cum este, atunci trebuie să o lași să plece. Ea nu poate trăi în tărâmul deconectării și distragerii atenției, deoarece o slăbește și ea are nevoie de toate puterile ei pentru a-și împlini chemarea vieții.

Odată ce te iubește, iubirea ei e veșnică și nu poate fi zdrobită. Vei locui în ea pentru totdeauna. Va fi întotdeauna protectorul tău, dar nu va fi niciodată prizonierul tău. Ea se va elibera de tot ceea ce o deține, indiferent de efort.

O viață de detenție nu este o viață pe care ea vrea să o trăiască. Este mai bine să fii purtat în inima ei când pleacă, decât să fii cel care o ține captivă. Nu are în vedere jocul de rol social. Ea cere ca cei mai apropiați de ea să fie prezenți. Numai printr-un sens de a fi momentul acum, vei experimenta conexiunea ei sufletească ieșită din comun.

Este un lucru deosebit să fii iubit de un suflet sălbatic rebel. Să o înțelegi, va fi imposibil, dar să o iubești și să-i permiți ei să te iubească va fi transformațional.”

https://daniilgaucan.wordpress.com/2017/12/02/ce-inseamna-a-iubi-un-

Vindecați relația cu mama și eliberați ENERGIA FEMININĂ

 „Relația cu mama este cea mai semnificativă din viața noastră, fundamentul pe care se bazează toate celelalte relații.

Cu mama am fost una când eram în pântecele ei și atunci am rămas strâns legați de ea în timpul alăptării. Legătura cu mama este esențială pentru supraviețuire. Băiatul, fata, se uită cu admirație la mamă, se uită la ea ca și cum ar fi o oglindă. Mama reprezintă lumea în ansamblu și ceea ce conține ea.

Pentru femei, reprezintă referința modelului feminin care se poate reproduce sau respinge, modul de a fi femeie, de a trăi feminitatea și de a fi mamă. Pentru bărbat, acesta va reprezenta modelul femeilor de care va fi atras sau va respinge, adică, care va condiționa alegerea partenerei și relația cu ea, și atâta timp cât nu se va maturiza, va continua să fie fiul soției sale. .

În orice proces terapeutic este esențial să explorați relația cu mama, cu tatăl, desigur, dar mama este cea care hrănește, cea care a avut grijă de nevoile băiatului sau ale fetei, cea care a acordat sprijin. Dacă a fost prezentă atunci când a fost nevoie, dacă a îndeplinit nevoile emoționale ale copilului, sau dacă au fost ignorate, dacă și-a văzut fiul sau fiica ca pe ea insăși și nu ca o extensie a ei sau a văzut totul ca pe o povară.

Cu toții adăpostim în noi un copil rănit care nu era iubit necondiționat, care avea nevoie să fie protejat de durere, deoarece era prea vulnerabil. Am înghețat multe dintre sentimentele noastre și am construit o carapace defensivă pentru a nu simți că nu suntem iubiți așa cum aveam nevoie. Pentru a vindeca rana este necesar să facem contact cu copilul interior, să vedem unde și în ce mod a fost rănit, să localizăm durerea fizică și emoțională pentru a elibera energia blocată.

Conectează-te cu durerea, mânia, vinovăția, neputința, tristețea, recunoaște-le, acceptă-le și, în acest fel, vei începe să vindeci. Recunoscând copilul interior, prin conștientizarea vulnerabilității sale, pot apărea sentimente de singurătate, rușine, lipsă, sentiment respins în anumite momente. Trebuie să îi dăm glas, să lăsăm sa iasă, să plângem și să exprimăm fricile și nevoile și, de asemenea, părțile noastre pozitive, visele, dorințele, intuițiile și creativitatea și să îmbrățișăm totul literal.

Există copii buni, copii ascultători, reprimați, speriați, copii care încearcă să facă plăcere mamei lor, copii care încearcă să fie perfecti, care neagă nevoile lor, copii care se refugiază în minte și copii care trăiesc în lumea Disney pentru a evita sentimentul , există copii rebeli și indolenți care încearcă să atragă atenția pe care nu o primesc.

Rănile băiatului și ale fetei se pot datora supraprotejării, supraevaluării și laudelor, abandonului, manipulării, comparației, fricii, respingerii, autoritarismului, cererii, înșelăciunii, deconectării, abuzului …

Acum, și acesta este mesajul pe care vreau să il transmit, mamele au și propriile răni și lipsa copilăriei, condiționarea și limitările lor, dificultățile lor de a iubi necondiționat și de a-l susține pe copil dacă ea însăși nu a învățat să se susțină și să se valorizeze. Unul începe să-și dea seama de complexitatea maternității atunci când este mamă sau la sfârșitul timpului, recunoscând partea ei feminină.

De multe ori acționezi cu copiii exact opusul a ceea ce a fost primit … și acest lucru este, de asemenea, dăunător. Mai întâi trebuie să ne recunoaștem rănile, să avem grijă de ele și să le vindecăm, iar asta necesită timp. Și, de asemenea, trebuie să ne iertăm mama pentru ceea ce a făcut sau nu a făcut, să iertăm pagubele cauzate de fricile ei, anxietatea, perfecționismul, cererea de sine, nevoia de a arăta bine, abandonul propriilor nevoi pentru a satisface altele. Iertați victima, tristețea, atitudinea depresivă, durerea ei nerezolvată din trecut, ceea ce a însemnat pentru ea lipsa de iubire și înțelegere , deficiențele proprii din copilărie, poate lipsa unei mame sau a unui tată și a altora, conditionare …

Fiind capabili să vedem copilul rănit și în mama noastră, propriile ei răni din copilărie, ceea ce ne duce să fim compasători și să o acceptăm complet, dincolo de greșelile și limitările ei. Recunoașteți bagajul de familie și transmiterea descendenței și înțelegeți că mama noastră nu ne poate oferi ceea ce nu are, că nu a fost învățată sau nu știe cum să o facă. Mai devreme sau mai târziu, și cu cât mai devreme cu atât mai bine, vine timpul când trebuie să iertăm, să mulțumim și să valorizăm ceea ce mama noastră a făcut pentru noi. Luați ceea ce provine din ea ca moștenire, cea care ne corespunde, cea care ne-ar putea da, eșecurile și, de asemenea, darurile lor.

Când o facem, ne simțim plini și mergem pe Pământ binecuvântați și meritați tot ce este bine. Când nu acceptăm, respingem ceea ce ea ne-a oferit, negăm și respingem originile noastre și asta înseamnă să ne negăm pe noi înșine, ceea ce ne confundă și ne umple de durere. Pentru o vreme, mânia și resentimentele ne pot oferi puteri false, ca un fel de aroganță de a ne crede mai bine decât ea. Când cineva nu-și acceptă mama, nu se poate iubi sau accepta pe sine. Acceptați totul așa cum a fost pentru că, asta a fost experiența noastră, aceea a fost învățarea în familie, ceea ce ne-a făcut cine suntem, moștenirea noastră completă. Onorarea acesteia și acceptarea ei așa cum ne conduce, ne conduce către pace și reconciliere.

Dincolo de durerea copilului nostru rănit este și durerea mamei noastre și durerea pe care am adăugat-o respingând și judecând-o uneori. Un copil nu poate fi în pace cu el însuși decât dacă este în pace cu părinții, ceea ce înseamnă că îi acceptă și îi recunoaște așa cum sunt. Nu este posibil să spunem: „iau asta” și „resping acest lucru”. Acceptarea părinților așa cum sunt este un proces de vindecare în sine, sufletul persoanei simte ușurare și ușurință.”

Emilia Yolotzintli

Rugăciune către mine însumi

 “Sa imi permit

sa vad, sa ascult si sa visez mai mult.
Sa vorbesc mai putin.
Sa plang mai putin.
Sa vad in ochii celor care ma privesc, admiratia
pe care mi-o poarta… si nu invidia
pe care imi imaginez eu ca o simt.
Sa ascult cu urechile atente
Si cu gura nemiscata,
Cuvintele care se transforma in gesturi
Si gesturile care devin cuvinte.
Sa-mi permit sa ascult intotdeauna ceea ce nu
mi-am permis sa ascult.
Sa stiu sa implinesc
visele care se nasc in mine si pentru mine,
si care mor cu mine, pentru ca n-am stiut ca sunt vise
Atunci,
sa pot trai
visele posibile
si cele imposibile;
acelea care mor
si reinvie
cu fiecare nou fruct,
cu fiecare noua floare,
cu fiecare caldura noua,
Cu fiecare noua picatura de roua,
cu fiecare noua zi.
Fie sa pot visa aerul,
sa pot visa marea,
sa pot visa iubirea.
Sa imi pot permite linistea formelor,
a miscarilor,
a imposibilului,
si a imensitatii, cu toata profunzimea.
Sa-mi pot inlocui cuvintele
Cu o atingere,
Cu un sentiment,
Cu intelegerea,
Cu secretul lucrurilor celor mai rare si pretioase,
Prin rugaciunea interioara
(aceea pe care o striga inima mea si
pe care numai ea o asculta,
Si la care numai ea raspunde).
Sa pot da masura potrivita afectiunii,
Sa experimentez forma,
Sa zaresc curbele,
Sa desenez liniile drepte,
Si sa invat savoarea exuberantei care ni se
arata in micile intamplari
ale vietii.
Sa pot reproduce in suflet,
Imaginea care patrunde prin ochii mei
devenind parte suprema a naturii,
creandu-ma si recreandu-ma in fiecare moment.
Sa pot plange mai putin de tristete
si mai mult de bucurie.
Lacrimile mele sa nu fie in van,
Si nici indoielile mele sa nu fie zadarnice.
Sa stiu sa ratacesc calea,
Dar sa pot sa imi recuperez destinul
cu demnitate.
Sa nu-mi fie teama de nimic,
mai ales de mine insumi sa nu ma tem:
- Sa nu-mi fie frica de fricile mele!
Sa adorm
atunci cand vine timpul sa vars lacrimi inutile,
si sa ma trezesc cu inima plina de sperante.
Sa pot face din mine o persoana calma,
in mijlocul propriilor mele nelinisti.
Intelept in propriile mele limite,
mici si inexacte.
Sa fiu umil in fata maretiei,
a gafelor si naivitatii.
Sa pot realiza cat de neinsemnate sunt
maretiile mele si cat de pretioasa este micimea mea.
Sa-mi permit sa fiu mama,
sa fiu tata, si, daca va fi necesar,
sa fiu orfan.
Sa-mi permit sa ii invat pe ceilalti putinul
pe care il stiu si sa invat eu insumi nenumaratele
lucruri pe care nu le stiu.
Sa impartasesc ceea ce imi vor arata maestrii
Si sa inteleg bucuria cu care cei simpli isi
impartasesc experientele;
Sa respect neconditionat fiinta;
fiinta in sine, fara nimic altceva ce ar putea avea dincolo de esenta ei.
Sa insotesc singuratatea celui care a sosit,
Sa ma predau motivului celui care a plecat,
Si sa accept bucuria celui care a ramas.
Sa pot iubi si sa fiu iubit.
Sa pot iubi chiar daca nu sunt iubit.
Sa fiu bland atunci cand primesc mangaieri;
Sa mangai chiar si atunci cand nu am parte de
blandete.
Sa nu fiu niciodata singur, nici macar cand imi doresc sa fiu singur.
Amin”.

Oswaldo Antonio Begiato

https://youtu.be/rbsyKWEcHLM